Cererea de exprimare a interesului (a se vedea secțiunea 3) definește numai cerințele de bază pentru calificare și experiență, care se regăsesc și în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Cerințele mai detaliate vor fi definite de serviciile de recrutare, în funcție de nevoile și posturile lor vacante. Serviciile de recrutare vor evalua eligibilitatea candidaților pe baza informațiilor furnizate în formularul de candidatură și a documentelor justificative pe care le vor solicita candidaților. Acest lucru poate avea loc în etapa testelor de recrutare și/sau înainte de recrutare.

EPSO nu poate furniza informații despre regulile pe care le aplică diferitele servicii de recrutare atunci când evaluează calificările și/sau experiența candidaților. Iată câteva cerințe pur orientative:

Calificările educaționale

Titlurile, diplomele și/sau certificatele, indiferent dacă sunt eliberate în țări din UE sau din afara UE, trebuie să fie recunoscute de o autoritate competentă a unuia dintre statele membre ale UE.

Experiența profesională

1.  Pentru a fi luată în considerare, experiența profesională trebuie în general să îndeplinească următoarele condiții generale:
   
   a) trebuie să fie dobândită după obținerea calificării educaționale minime obligatorii indicate în anunțul de concurs;
   b) trebuie să constituie o activitate reală și efectivă;
   c) trebuie să fie remunerată;
   d) trebuie să presupună o relație profesională, cu alte cuvinte să fie integrată într-o structură organizațională sau să implice prestarea unui serviciu;
   e) trebuie să îndeplinească criteriile de relevanță definite în anunțul de concurs.
2. Tipurile de experiență profesională de mai jos pot fi, de asemenea, luate în considerare, cu aplicarea unor reguli dedicate – de exemplu:
   
   a) în cazul activității de voluntariat, prin „remunerație” se înțelege orice contribuție financiară primită, inclusiv rambursarea costurilor și acoperirea prin asigurare. În plus, activitatea de voluntariat trebuie să fie similară, în ceea ce privește programul săptămânal și durata, unui loc de muncă obișnuit;
   
   b) în cazul stagiilor, prin „remunerație” se înțelege orice contribuție financiară primită, inclusiv rambursarea costurilor și acoperirea prin asigurare. Un stagiu obligatoriu care face parte dintr-un program de studii poate fi luat în considerare cu condiția ca (i) stagiul să fie efectuat după obținerea calificării educaționale minime indicate în anunțul de concurs și ca (ii) stagiul să fie remunerat;
   
   c) un stagiu obligatoriu care face parte dintr-un program ce are ca rezultat înscrierea într-o asociație profesională sau care reprezintă o condiție prealabilă acestei înscrieri în vederea obținerii dreptului de a practica o profesie (de exemplu, admiterea în barou) poate fi luat în considerare indiferent dacă munca a fost remunerată sau nu. Totuși, dacă munca nu a fost remunerată, perioada de stagiu poate fi luată în considerare numai dacă programul a fost finalizat cu succes și a fost obținut dreptul de practică. În toate cazurile, se va lua în considerare numai durata minimă obligatorie;
   
   d) stagiul militar obligatoriu care a fost efectuat înainte sau după obținerea calificării educaționale minime obligatorii indicate în anunțul de concurs va fi luat în considerare, chiar dacă nu îndeplinește criteriile de relevanță definite în anunțul de concurs, dar numai pentru o perioadă care nu depășește durata obligatorie a stagiului în statul membru în cauză;
   
   e) concediul de maternitate, de paternitate, de adopție sau pentru creșterea copilului poate fi luat în considerare dacă se înscrie în cadrul unui contract de muncă;
   
   f) în cazul unor studii de doctorat, se iau în considerare maximum trei ani, cu condiția obținerii diplomei de doctor, indiferent dacă munca a fost remunerată sau nu;
   
   g) perioada luată în considerare în cazul muncii cu fracțiune de normă se calculează proporțional, de exemplu, munca cu jumătate de normă prestată timp de șase luni se contabilizează drept trei luni.